INTERVIU EXCLUSIV Veteranii de la Șuie Paparude, despre trap: „Vreau să ascult emoție prin muzică, nu pe unul care zice o poezie“
0Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, cei trei membri ai formației Șuie Paparude vorbesc despre cântăreții de muzică trap, despre care spun că ar trebui să fie mai atenți la versuri și să cânte mai mult live la concerte.
„Weekend Adevărul“: Trapul de azi care folosește 808-urile (sunet de percuție realizat cu drum machine-urile de tipul Roland TR-808 prin care poți programa ritmurile și care se disting prin basul puternic) erau foarte la modă în anii ’80.
Michi: Da, se foloseau în anii ’80, dar nu cu kick-ul (n.r. – bătaie ritmică) și cu release-ul (n.r. – parametru muzical ce reprezintă viteza cu care semnalul sonor revine la stadiul în care nu este activ) atât de mari de-ți mută boxa. Ai să râzi, dar la Beastie Boys am auzit o piesă care are doar 808-ul și voce (n.r. – piesa „Paul Revere“, 1986). Partea mișto e că toți, în mod special Roland (n.r. – producător japonez de instrumente muzicale electronice), au făcut aceste drum machine-uri pentru un cu totul alt scop: un drum machine care să înlocuiască un tobar într-o trupă. Linia de bas, înlocuită de către TB-303 (n.r. – sintetizator de bas) a generat mai târziu muzica acid house (n.r. – subgen al muzicii house). TB-303-ul a fost conceput să emuleze basistul atunci când face slide (n.r. – alunecare) pe grif (n.r. – gâtul chitarei), între note. Adică, acel „bpeau“.
Beastie Boys foloseau în anii ’80 flowul cu triolete care este folosit astăzi în trap?
Junkyard: Nu, era flowul clasic. Făceau exact ce se făcea pe atunci la New York.
Dobrică: În concerte veneau cu tobar.
Michi: Beastie Boys au fost trupă de surf rock. Aveau chitări. La fel ca Anthrax (n.r. – trupă de trash metal din New York).
Junkyard: Anthrax cu Public Enemy, când au scos piesa „Bring the Noise“, în 1991, a fost un game changer. A fost o mare schimbare în muzică, cel puțin pentru mine. În acel moment mi-am dat seama că metalul cu rapul se pot combina, iar de aici pot ieși mai multe combinații.
Michi: Cam asta este și esența la noi în trupă: să combini A cu B ca să iasă C, dar pe feeling. Nu am făcut niciodată ceva doar pentru că e la modă. Evident că suntem atenți la ce se întâmplă în momentul de față în muzică, pentru că din astfel de combinații iese Șuie.
„Profeția e că vorba bate gândul la final“
Ați luat în calcul să aduceți în muzica voastră influențe din muzica de azi precum trapul?
Michi: Da, clar. Vom avea și la SoundClash. Dar, bineînțeles, vor fi trecute prin filtrul nostru, pentru că nu vreau să sune unu la unu cu influența. De fapt, despre asta e vorba. Ce facem? Ne oglindim într-o baltă?
Cum vi se pare trapul?
Junkyard: Mi se pare că instrumentalul – care n-a apărut de curând, ci de mai bine de 20 de ani –, împreună cu stilul acesta de flow cu trioleți, este interesant și spectaculos, mai ales în combinație cu alte sunete, nu neapărat cu 808-uri. Poate fi combinat cu oscilatoarele din anii de dubstep, de exemplu. Recunosc, partea de versuri nu mă prinde. Cred că e apanajul noii generații și mesajele sunt mai apropiate de ce se întâmplă cu ei... Au apărut multe piese mișto, dar nu tremur când aud trap.
Michi: Pe mine m-a rupt când a apărut. Am auzit o piesă de genul prin 2011-2012 și m-a ucis. Am zis: e stop joc! O piesă frumoasă din doar trei sunete care ucidea tot. Îți trebuie niște boxe mișto ca să înțelegi despre ce e vorba în trap, de fapt. Are niște joase care trebuiesc ascultate cum trebuie, iar pe telefon nu poți asculta trap, pentru că fizic este imposibil. Asculți doar vocea din trap. Dacă vrei să-ți bați joc de o muzică, ascult-o pe telefon. Degeaba ai vocea în față, dacă nu auzi instrumentalul, pentru că instrumentalul e muzica.
Junkyard (intervine): Nu cred că azi mai e vorba doar de muzică, ci de mesajele din trap.
Michi: Atunci, din păcate, mă văd nevoit să mă îndepărtez de zona asta, pentru că vreau să ascult muzică. Vreau să ascult Do, Re, Mi. „Vreau să ascult emoție prin muzică, nu pe unul care zice o poezie“
Dobrică (intervine): Așa poți să iei mesajul și să-l pui la alt stil de muzică.
Ce părere aveți despre faptul că mulți cântăreți de trap fac un soi de playback la concerte?
Junkyard: Să cânte peste mi se pare cam ciudat. Să cânte live. Să-și cânte piesele.
Michi: Asta e o problemă mare. Sunt curios să văd artiști trap din România cum își cântă live piesele respective. Să văd dacă sună mișto fără voci adiționale.
Dobrică: Eu am văzut unii care cântau live și sunau chiar bine. Semănau chiar și cu setup-ul nostru de live. Dar, într-adevăr, majoritatea fac muzică doar pentru YouTube, Spotify sau TikTok, iar în concerte vin cu vocea deja înregistrată.
Michi: Eu cu vocea am o problemă. Instrumentalul poate să fie din orice. Dar vocea vreau s-o aud live. După ce că ai puțină voce pe piesa aia, cânt-o, frate, live.
Dobrică: Dar nu generalizăm. Pentru că, și noi, la vremea noastră, atunci când eram pe la începuturi, lumea zicea că genul ăsta de muzică nu o să aibă niciodată succes. Spuneau că e foarte facil. Dai drumul la o mașină și cântă singură. Parcă se repetă cumva lucrurile, doar că, într-adevăr, eram doi, trei oameni pe zona electro și eram totuși un pic mai atenți la versuri. Nu la zona asta trivială, cu droguri și alte chestii.
Se încarcă comentariile...
